Polenizarea

Articol vizualizat de 29024 ori

        Polenizarea reprezinta procesul prin care graunciorul de polen ajunge din antera pe stigmat unde germineaza formand tubul polinic. Polenizarea este urmata de dubla fecundatie la angiosperme. 96% dintre angiosperme sunt hermafrodite (au si organe femele si mascule pe acelasi individ sau chiar pe aceeasi floare), astfel ca o planta poate fi polenizata cu propriul sau polen (autopolenizare) sau cu polenul altei plante (polenizare incrucisata).
        Semintele rezultate in urma autopolenizarii sunt insa inferioare in ceea ce priveste cresterea, supravietuirea si capacitatea de germinare, comparativ cu semintele rezultate in urma polenizarii incrucisate. Prin urmare majoritatea speciilor au suferit o selectie naturala favorizand polenizarea incrucisata. Printre adaptarile angiospermelor care previn si impiedica autofertilizarea sunt incluse incompatibilitatea gametilor (bazata pe recunoasterea genetica si blocarea autopolenizarii) si aparitia plantelor dioice la care indivizii poseda un singur tip de organ reproducator. In cazul florilor hermafrodite autopolenizarea si autofertilizarea sunt impiedicate printr-o separare spatiala si temporala a dezvoltarii anterelor si stigmatelor. Exista foarte multe specii de plante cu flori hermafrodite la care apar atat aceasta diferenta a timpilor de dezvoltare a organelor reproducatoare cat si incompatibilitatea gametilor de sex opus bazata pe recunoasterea genetica.
        Cu toate acestea, fenomenul autopolenizarii urmat de autofertilizare si producerea semintelor devine avantajos in situatiile in care polenizarea incrucisata este dificil sau imposibil de realizat (zone unde agentii de polenizare apar extrem de rar sau chiar deloc, cum sunt multe zone din desert).
        Din pacate, plantele care se autopolenizeaza au o "mostenire genetica" destul de redusa, iar dupa cateva generatii dezvolta adesea mutatii care le ameninta viata sau chiar supravietuirea. Adesea aceste plante dispar inainte de a evolua in alte specii cu noi adaptari. Polenizarea plantelor se poate realiza prin: vant, apa, insecte si pasari.
        Polenizarea prin intermediul vantului: in acest caz, grauncioarele de polen mici si usoare, asemanatoare particulelor de praf se raspandesc prin intermediul miscarilor aerului. Majoritatea plantelor ierboase, arbori precum stejarul, fagul, frasinul, bradul,unele cereale precum porumbul, recurg la aceasta modalitate. Plantele care sunt polenizate cu ajutorul vantului trebuie sa produca cantitati mari de polen spre a se asigura ca intre miliardele de grauncioare de polen sa existe cateva care sa ajunga exact pe stigmatul florii corespunzatoare. Unele plante polenizate prin vant poseda mici saculeti de aer care faciliteaza rasandirea lor in aer.
        Polenizarea prin intermediul apei: este o metoda putin raspandita insa indispensabila in cazul plantelor acvatice. Aceste plante produc grauncioare de polen lungi care se scufunda usor in apa marii pana cand se agata de stigmatul unei flori.
        Polenizarea prin intermediul insectelor si pasarilor: cel mai sigur agent de polenizare este reprezentat de insecte si pasari. Acestea realizeaza, cu precadere, o polenizare incrucisata care a sporit atat arealul plantelor cu flori cat si diversitatea acestora. Desi angiospermele au aparut dupa diversificarea multor genuri de insecte si pasari, acestea au favorizat la randul lor adaptarile si transformarile acestor agenti, sporind numarul lor. Unele grupuri noi precum albinele si fluturii au aparut dupa momentul genezei angiospermelor, membrii acestor doua grupuri specializandu-si armatura bucala si comportamentul, pentru polenizare. Exista cazuri in care o planta este strict dependenta de o anumita specie de insecte pentru a-si realiza polenizarea iar insectele sunt dependente de planta procurandu-si hrana din florile acesteia. In aceste cazuri femele isi depun ouale in flori iar larvele se hranesc cu fructele plantei pentru a ajunge la maturitate. Insectele femele se asigura ca fructele se vor dezvolta adunand polenul altor plante si transportandu-l pe stigmatele florilor unde si-au depus ouale.
        Adaptarile unor specii de plante sunt de-a dreptul uluitoare. Florile acestora imita culorile si chiar formele masculilor sau femelelor unor specii de insecte sau au un parfum asemanator feromonilor produsi de insecte femele.
        La unele plante spre a facilita polenizarea intai anterele imprastie polenul in jur apoi dupa ce tot polenul a fost raspandit, anterele se strang, stigmatul se intinde si astfel el va ajunge primul in contact cu insecta, nu antera. Florile plantelor polenizate de insecte au in general culori vii si parfum puternic. Daca florile sunt mici ele se grupeaza in inflorescente sau sunt inconjurate de bractee colorate pentru a starni interesul insectelor. Polenul acestor flori este in general mai mare decat al florilor polenizate prin vant si adesea au o suprafata lipicioasa pentru a adera mai usor la corpul insectelor.
        In regiunile tropicale este raspandita si polenizarea prin intermediul pasarilor colibri si a altor pasari consumatoare de miere. Acestea utilizeaza pliscul si limba pentru a suge mierea din flori.

---

Imagini Polenizarea

---

Voteaza: Polenizarea

Comenteaza: Polenizarea

Articole similare :