Arnica. Planta tamaduitoare din munti

Articol vizualizat de 13406 ori

        Arnica montana este o planta medicinala folosita din cele mai vechi timpuri pentru vindecarea ranilor. Incepand cu secolul al-VI-lea, datorita efectelor sale calmante si antiinflamatorii s-a utilizat si in America de Nord, Germania si Rusia. Arnica montana nu trebuie confundata cu Arnica chamissonis care este o planta strict decorativa, lipsita de efecte terapeutice.
        Este intalnita in zone de munte, la peste 1000 de metri altitudine, colorand pajisti intregi in galben-auriu. Inalta de 30-50cm, prezinta o tulpina erecta, cilindrica, simpla, rar ramificata, cu peri scurti, terminata cu o inflorescenta. Frunzele, ovale sau eliptice sunt dispuse in rozeta iar florile galbene intr-un calatidiu, cele ligulate pe margina iar cele tubuloase in centru. Rizomul creste in pamant la mica adancime. Infloreste in perioada iunie-august.
        Florile se recolteaza in iunie-iulie, la inceputul infloririi, prin taierea sau ruperea inflorescentelor. Uscarea se face la umbra, in strat subtire.
        Dintre compusii activi ai plantei fac parte: uleiul volatil, carotenoizii, flavonoidele, alcooli triterpenici, colina, procianidine, lactone sescviterpenice (helenalina), etc. Radacina sa contine: ulei volatil in proportie de 0,5-1,5%, acid cafeic, inulina, zaharoza, etc.
        Arnica are proprietati antiseptice, antiinflamatoare, antibacteriene, antifungice si decongestionanate. Aceasta planta stimuleaza procesul de regenerare a tesuturilor, grabind vindecarea ranilor. Distruge microorganismele si impiedica multiplicarea bacteriilor si ciupercilor patogene. Mai mult, datorita efectelor antidepresive si tonice este un excelent remediu pentru perioada de toamna-iarna, cand tonusul psihic este in scadere si imunitatea generala a organismului intra in perioada ei de declin.
        Florile de arnica sunt utilizate pentru tratarea unor probleme ale fetei: acnee, arsuri, muscaturi de insecte, negi, etc.
        Sub forma de tinctura, ulei esential sau pudra, arnica se mai recomanda in afectiuni precum: infectii bacteriene, cancer de piele, bronsite, faringite, viroze, cistite, nefrite, hipertensiune, migrene, semipareze, pareze, palpitatii, insomnii, depresii, debilitate, etc.
        Tinctura de arnica poate fi folosita extern sau intern. Extern este indicata in: rani, arsuri sau diverse traumatisme, fiind aplicata sub forma de badijorani. Intern, doza recomandata este de 6-7 picaturi, diluate in 100ml apa, de 3-4 ori pe zi. Intern se recomanda in: cistite si infectii urinare sau diferite afectiuni ale aparatului respirator, etc. In acest ultim caz este recomandata gargara cu o lingurita de tinctura in jumatate pahar de apa. Acest amestec nu trebuie in nici un caz inghitit deoarece tinctura de arnica este toxica daca se depaseste doza recomandata de 30 picaturi pe zi. Administrarea la copii mai mici de 7 ani se va face numai sub supraveghere medicala.
        Uleiul esential se obtine dintr-un pumn de flori proaspete si 200ml ulei de soia sau de masline. Amestecul este pus intr-un vas ceramic, cu capac si lasat in caldura soarelui, timp de doua saptamani.
        Pudra de arnica se obtine prin macinarea florilor. Aceasta este foarte parfumata si mai ales, foarte concentrata fiind suficient un varf de lingurita pentru toate cele 3 doze de peste zi.

---

Imagini Arnica. Planta tamaduitoare din munti

---

Voteaza: Arnica. Planta tamaduitoare din munti

Comenteaza: Arnica. Planta tamaduitoare din munti

Articole similare :